Poetul contemporanității, Grigore Vieru, a fost comemorat la Bălți
Acum 14 ani, pe 18 ianuarie 2009, s-a sfârșit tragic viața marelui poet al contemporanității, Grigore Vieru, care, în opera sa, slăvește dragostea pentru mamă, femeie, pentru limba maternă, țara natală și casa părintească. El a fost un maestru neântrecut al Cuvântului, ce cuprinde toate nominativele: poet liric ce a dedicat poezii sufletului omenesc, poet al lucrurilor sacre, poet al baștinii, izvorului, copiilor, poet al întregului neam.
Astăzi funcționarii Primăriei municipiului Bălți, consilierii municipali, oamenii de cultură au depus flori la bustul poetului de pe Aleea Clasicilor Culturii Naționale, exprimându-și respectul, dragostea și recunoștința pentru minunatele creații lăsate ca moștenire.
„O, mamă…
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.”
