09:00 - 17:00
(0 231) 54-614

Ilie Cotic:”Deprinderea de a munci – garantul succesului în obținerea bunurilor materiale”. Octombrie – luna pedagogilor.

//
Comentariu0

Printre numeroasele evenimente dedicate sărbătorii profesionale – Ziua profesorului, au fost organizate mai multe întâlniri cu profesorii-veterani ai muncii, în timpul cărora am avut fericita ocazie să auzim poveștile lor, din care am înțeles unele lucruri foarte simple, dar cu un sens profund filozofic.

Astfel, vă prezentăm o conversație, pe care am avut-o cu dl Ilie Cotic, profesor de educație tehnologică, Liceul Teoretic ”B. P. Hașdeu” din municipiul Bălți, care a activat ani grei în domeniul învățămîntului.

Domnul Ilie Cotic ne-a povestit că a lucrat la liceul ”B. P. Hașdeu” timp de 55 de ani și încă 13 ani după ieșirea la pensie, iar în anul 2017 a demisionat. Își propunea să mai rămînă să lucreze la liceu. Dar din motive familiale (decesul soției) nu a mai vrut să activeze. De atunci se ocupă de gospodărie, mai are și o vilă unde a plantat toate cele necesare pentru casă. Uneori participă la manifestațiile organizate la nivel de municicpiu, mai stă la bibliotecă, răsfoind diferite ediții, se întâlnește cu veteranii muncii, colegii săi, mai discută, făcând schimb de opinii pe diferite teme.

Domnul Ilie Cotic mai are și o pasiune de a scrie poezii atunci când îi vine muza. De mai multă vreme întreține relații prin corespondență cu revista ”Făclia”, în care a publicat deja mai multe poezii. Nu pierde legătura cu dl Tudor Rusu, care îl stimează și care este plăcut impresionat de versurile sale. Cu alte cuvinte își trăiește viața în continuare.

Întrebat dacă în ziua de astăzi există în programul școlar ore de predare a muncii, dl Ilie Cotic a răspuns afirmativ, făcând o remarcă că, totuși, era vorba să fie scoase din program. Dumnealui a mai adăugat că, dacă acest lucru avea să se întâmple, după părerea lui, ar fi comisă o mare greșeală, deoarece ”la baza tuturor bunurilor materiale este munca depusă”. Continuându-și gândul, dl Ilie Cotic a mai spus că, cunoașterea doar a teoriei nu te va putea ajuta nici să construiești o casă, nici un automobil și nici nu vei putea produce diverse bunuri materiale.

Deși au trecut foarte mulți ani, totuși în memoria dlui Ilie Cotic au rămas elevii săi mai buni, care depuneau mai multă străduință în tot ce făceau. A povestit că îl ține minte pe elevul său Babin (fiul directorului școlii Babin) și pe elevul Ungureanu deși, merită nu mai puțină atenție, și alți copii. Dar, cu părere de rău, nu putea să-și aducă aminte numele fiecăruia. Domnul Ilie Cotic povestea cu mândrie că pînă în prezent păstrează în atelierul școlii cele mai bune lucrări ale discipolilor săi. Ulterior acest atelier a fost preluat de alt profesor cu care menține legătura de prietenie: comunică, uneori îi dă sfaturi de care are nevoie, când este cazul, îl ajută din punct de vedere metodologic. Nu pierde legătura nici cu alți colegi ai săi.

 

Drept confirmare a cuvintelor spuse mai sus s-a expus dna Angela Crasulea, profesoară de educație tehnologică la L. T. ”B. P. Hașdeu”, spunând că în liceul ”B. P. Hașdeu” activează timp de 28 de ani, dintre care 25 de ani împreună cu dl Ilie Cotic. În acești ani au reușit să colaboreze fructuos, obținând performanțe și realizări frumoase. Doamna Angela mereu a luat exemplu de la profesorul I. Cotic, iar dînsul a susținut-o, a ajutat-o și împreună au făcut multe lucruri frumoase. Dl Ilie Cotic a cusut ceva pentru Atelierul de croitorie, a făcut și câteva standuri, a făcut și un machet de cuptor moldovenesc ornat cu motive naționale, care a fost apreciat de multă lume. Împreună au amenajat cabinete de performanță separat pentru fete și băieți, în care se fac și în prezent întrunirile metodice și olimpiadele la disciplina de educație tehnologică.

Doamna Angela se bucură că a avut parte de un astfel de coleg de breaslă. Cu anii s-au împrietenit cu familiile și multe evenimente le serbează împreună cu copiii și nepoții, mereu comunicând, fiind pentru ei un exemplu bun. Copiii și nepoții, la rândul lor, apreciază reușitele unii altora.

«Îl stimez mult și doresc tuturor să aibă un astfel de coleg, care a fost foarte activ la toate festivitățile și evenimentele organizate la școală, a cântat și în corul pentru profesori, și în corul Bisericii Sf. Constantin și Elena, bucurându-ne mereu cu diferite cadouri, dar și mai important, cu poeziile scrise de el personal și cântecele sale… Cu alte cuvinte e un pensionar activ», – a conchis dna Angela.

Întotdeauna, de Anul Nou, scria colinde pentru colegii săi. Domnul Ilie Cotic își aduce aminte că într-un an avea 40-45 de colegi și a scris pentru fiecare câte o urătură, dar deoarece urătura e lungă, a dedicat fiecăriu coleg câte un cuplet. Colegii au fost foarte mulțumiți și se mirau cum de reușește să găsească rimă pentru fiecare strofă.

Într-adevăr, domnul Ilie Cotic, ne-a mărturisit despre aceea că încă din anii de școală compune poezii, urături, și versuri pentru cântece. Dumnealui își aduce aminte că a avut la școală o profesoară dna Nina Nicolae Cosovan, fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, care organiza concursuri pentru cea mai bună poezie sau povestioară și dumnealui, participând la ele, ocupam de fiecare dată primele locuri. „Doamna profesoară îl îndemna întotdeauna să scriu poezii. De atunci le scrie mereu, și în anii de studenție, și fiind la armată, și în ziua de astăzi”. La fel, domnia sa nu uită de prima lui învățătoare. Exprimând respectul și dragostea pentru prima învățătoare, dl Ilie Cotic a dedicat acesteia o poezie, recitând-o și nouă cu mare plăcere.

”Primei mele profesoare Palamari Ana Petru”

Stimată, scumpă Profesoară!

Mulți ani deatuncea au trecut,

Dar înspre tine gându-mi zboară,

Și-ți mulțămesc că m-ai crescut.

La tablă stai cu creta`n mâină,

Elevii te privesc din bănci,

Ascultă`atenți o vorbă bună

Și ca o mamă tu-i educi.

Încet scriam o buchie mare,

De mine tu te-apropiai,

Cu suflet blând și dăruire

În mâina ta pe a mea țineai.

Munceai mereu de dimineață

Și nu-ți era deloc ușor,

Ne-ai scos pe toți în marea viață,

Ne-ai răsădit în inimi dor.

Doreai elevii tăi s-ajungă

Primari, juriști, parlamentari,

Sau medici, profesori, sau încă

De sfânta pâine crescători.

Dar mi-am luat a mea desagă,

Am fost student, am absolvit,

Și-s profesor o viață`ntreagă,

Și mă mîndresc c`am reușit.

Azi vin în gând la tine iară,

Emoții mari mă copleșesc,

Îar ție, scumpă profesoară

Din inimă îți mulțumesc.

 

Fiind întrebat cum reușește să scrie poezii, domnul Ilie Cotic ne-a spus că uneori se întâmplă să stea să mediteze, iar altă dată îi vin în gând mai multe cuvinte rimate, care trebuie imediat scrise pe o foaie de hârtie. Dacă nu reușește să le scrie deodată, aceste strofe sau cuvinte se uită și îi vine mai greu să și le amintească. Deaceea se străduie să aibă mereu asupra sa un creion și o foaie. Astfel, de-a lungul anilor, își face însemnări, iar venind acasă lucrează mai mult timp asupra acestor cuvinte până când se așterne o poezie.

Domnul Ilie Cotic ne-a mai recitat o poezie, pe care a scris-o nu demult, în anul 2015, fiind inspirat de frumusețea toamnei.

Toamnă, toamnă aurie

Toamnă, toamnă aurie,

Grija noastră ai avut

Ca să strângem din câmpie

Rodul care l-am crescut.

Toamnă, toamnă cu tractoare,

Toate lanurile le-am arat,

Iar în brazda`adâncă neagră

Grîi de toamnă`am semănat.

Toamnă, toamnă ești frumoasă,

Frunze ai multicolori

Ne-ai adus rodul acasă

Rodul strâns de viticultor.

Am ajuns în toamna vieții,

Și ca frunza anii cad,

Iar copiii și nepoții

Sunt a vieți mele rod.

Doamne! Noi îți mulțumim de toamnă

Și de toate ce ne-ai dat,

Ca o poamă toamna-i bună,

Am muncit și`am câștigat.

Și te rog din suflet, Doamne,

Toamna vieții s`o lungești,

Să mai seamăn grîu de toamnă

Mult în brazde școlărești.

 

Răspunzând la întrebarea despre aceea care este cea mai importantă calitate a dlui Ilie Cotic ce îl deosebește de alții, dna Angela Crasulea, profesoară de educație tehnologică la L. T. ”B. P. Hașdeu”, a remarcat, că domnia sa este un om de omenie, că niciodată nu a obijduit pe nimeni nici cu gândul, nici cu fapta, nici cu cuvântul. „Dumnealui are răbdare de la Dumnezeu. Încearcă mereu să-i ajute pe alții. Se ține de cuvânt și dacă i se adresează cineva cu o rugăminte sau vine cu o propunere, dl Ilie Cotic face acest lucru chiar a doua zi”.

 

Last updated: octombrie 18, 2019 at 16:01 pm

Lasă un Răspuns